Categorie

Împrejurimile istorice au făcut ca alături de românii din localitatea Checea să se așeze și alte populații, de naționalități diferite. Izvoarele narative și cele scrise arată că cea mai veche populație a fost reprezentată de români. Ulterior s-au așezat în localitate sârbi, romi și croați.
Această identitate multietnică a locuitorilor din Checea a determinat viața culturală și religioasă a locuitorilor săi. Biserica reprezintă edificiul religios și totodată parte a culturii locuitorilor din Checea.
Prima Biserică Ortodoxă Română din Checea este menționată în manuscrisul preotului Petreuța. Aceasta a fost demolată între anii 1763-1764, când sătenii au fost strămutați în vatra nouă a satului. Biserica actuală datează din 1859, și a fost construită de către români și sârbi, iar slujbele se țineu alternativ în limba română și limba sârbă, în duminici diferite.
Apartenența la Mitropolii diferite a dus la neînțelegeri, drept pentru care, în 1872 cele două biserici s-au despărțit. Pentru a rămâne în biserica mare, comunitatea românească a plătit comunității sârbe, o despăgubire de 11.000 de florini. A urmat o serie de renovări și restaurări ale bisericii între anii 1904 și 1938.
Biserica Ortodoxă Românească din Checea este una dintre cele mai mari, mai frumoase și mai îngrijite edificii de închinăciune ortodoxă din mediul rural al Banatului.
Este apreciată ca monument cultural, pentru pictura bisericească realizată de pictorul Ioan Zaicu, între anii 1902-1904, pentru un minunat Iconostas sculptat și împodobit cu elemente forale aurite și cele pentru cele 37 de icoane. Preoți importanți au slujit de-a lungul timpului, iar în 2006 s-au sărbătorit 150 de ani de la punerea pietrei de temelie, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Nicolae Corneanu, Mitropolit al Banatului.
În prezent, cine trece pragul Bisericii Ortodoxe Române din Checea este întâmpinat de preotul Cucu Gheorghe Ovidiu. Cu bunăvoință, slujește comunitatea din 1973. Preotul Cucu Gheorghe te invită în curtea bisericii, o adevărată grădină a liniștii, frumuseții și a meditației. Împreună cu mama Beji, îngrijește biserica și gradina acesteia cu multă abnegație. Aici îți vorbește despre monumentele ridicate în curtea bisericii: monumentul ridicat în amintirea și cinstirea familiilor deportate în Bărăgan de către regimul comunist; monumentul ridicat în memoria deținuților politici din Checea; monument ridicat în amintirea eroilor căzuți pe câmpul de luptă pentru ”întregirea neamului”, în Primul Război Mondial, sau piatra funerară care amintește de moartea sfâșietoare a familii Ștefan, evrei, care au fost uciși de hoardele hitleriste.