Categorie

Trebuie să iubești animalele, altfel nu merge această muncă”, este de părere Lajos Rozalia, crescător de animale în Cruceni. A început cu această activitate în urmă cu 25 de ani, când și-a cumpărat primele două văcuțe, iar în prezent a ajuns la 47 de animale pe care le îngrijește împreună cu membrii familiei sale. Spune că munca aceasta este tot mai puțin apreciată și este foarte grea, dar atașamentul de animale face ca totul să pară mai ușor.

Printr-o poveste complexă, Magyar Iosif a învățat meșteșugul împletitului de coșuri în penitenciar, acolo unde a urmat și cursuri de tâmplărie. Calificat în împletitul coșurilor, acesta cunoștea primele taine ale meșteșugului chiar de la tatăl și socul său și s-a reîntors acasă și a început să facă aceste produse pe comandă, la vecini. A avut privilegiul de a învăța mai multe tehnici, astfel că realizează coșuri cu împletituri simple cu un fir, dar și cu 3-4 fire, ca să fie mai tari și rezistente. Răchita (nuielele) sunt strânse de pe malul apei și din ele acesta împletește și damigene, pe lângă coșuri.

Încă de la vârsta de 11 ani, când mergea la câmp să păzească oile în Bistrița Năsăud, Maria Avasiloaie povestește că toată lumea avea costume populare, dar ea nu, așa că a decis să își ia unul. Povestește că a lucrat la Cepari, ca să își poată obține banii necesari pentru material, după care a mers la o femeie din sat căreia i-a cerut cămașa fiicei ei ca model. „Și de Paști am avut costum făcut de mâna mea”, spune aceasta. Peste ani a învățat să coase și prosoape, folosind atât model din Banat, cât și aduse din Bistrița. Continuă să coase și în prezent, doar iarna, atunci când muncile câmpului sunt mai puține. Fiecare dintre copiii ei și nepoții au costume populare cusute de ea și și-ar dori ca cineva să îi ducă mai departe meșteșugul.

Deși provine dintr-o familie în care atât tatăl, cât și bunicul au avut stupi, Nedelcu Ioan nu a dorit inițial să se ocupe de apicultură, el având un loc de muncă. Un accident însă i-a schimbat decizia și, ca urmare, s-a apucat și el de apicultură. În prezent are 47 de familii de albine de la care obține miere de salcâm, rapiță și polifloră. Respectând tradiția familiei, la rândul lor și copiii săi au învățat să lucreze cu albinele, iar mezinul ăși dorește să îi calce pe urme.

Stabilită în satul din care provin membrii familiei sale, Roxana Bud a aamenajat una dintre cele mai deosebite locații pentru servicii de înfrumusețare din zonă. Cu un program de fucnționare flexibil, aceasta oferă servicii de coafură și frizerie, atât ăentru localnicii don comuna Foeni, cât și pentru clienți veniți din satele învecinate

Crescută într-o familie de fermieri, Slabu Crina spune că de mică a trăit în gospodării în care se creșteau animale și, la rândul ei, a cumpărat și ea oi și vaci. Învâțând secretele acestui trai de la tatăl său, care era cioban – mai întâi la alți proprietari și apoi la ale lui – Crina Slabu are ajutor de la părinții săi în continuare, dar și de la soț. De la animalele valorifică laptele și carnea. Consideră că fermieri nu sunt suficient ajutați.

Deși a locuit mulți ani în Timișoara, Roxana Șoșdian și-a dorit mereu să valorifice terenul de 2,2 hectare pe care îl avea la Foeni. Astfel că a platat 1500 de pomi fructiferi pe care venea în fiecare weekend să îi îngrijească. Munca sa a dat roade după ce, în anul 2013, a obținut și un certificat ecologic ce atestă că pomii săi sunt stropițăi doar cu ulei mineral și zeamă bordeleză. După băiatul meu, pomii sunt copiii mei, spune Roxana Șoșdian. În prezent, fructele obținute sunt vândute local și pe site-uri de specialitate.

În 1992, pe când încă lucra la CFR, Slavco Taran a renunțat la slujba cu normă întreagă pentru a lucra pământul pe care îl avea împreună cu familia. Imediat după aceea și-a cumpărat 2-3 viței care au crescut încet și pe care i-a înmulțit ajungând în prezent la 26 de văcuțe cu lapte și 3 viței. Legat de animale, acesta valorifică laptele și produsele derivate obținute din acesta. Tip de produse realizate: lapte, brânză, ocazional smântână.